În ultimii ani, bolile hepatice asociate stilului de viață au devenit una dintre cele mai importante provocări de sănătate publică. O afecțiune despre care se vorbește încă prea puțin, dar care afectează aproximativ unul din trei adulți la nivel global, este MASLD – boala hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice.

Deși în majoritatea cazurilor evoluează fără simptome evidente, MASLD poate progresa către fibroză hepatică, ciroză, cancer hepatic și insuficiență hepatică, devenind una dintre principalele cauze de transplant hepatic în multe țări.

Ce este MASLD?

MASLD (Metabolic Dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease) reprezintă noua denumire internațională a ceea ce era cunoscut anterior drept „ficat gras non-alcoolic” (NAFLD). Schimbarea terminologiei reflectă o înțelegere mai bună a mecanismelor bolii și pune accentul pe factorii metabolici care stau la baza acesteia.

Diagnosticul se stabilește atunci când există acumulare excesivă de grăsime în ficat (steatoză hepatică), asociată cu cel puțin un factor de risc metabolic, precum:

• obezitatea;
• diabetul zaharat de tip 2;
• rezistența la insulină;
• hipertensiunea arterială;
• dislipidemia (colesterol și trigliceride crescute).

De ce este o problemă atât de importantă?

MASLD este considerată o boală multisistemică. Nu afectează doar ficatul, ci este strâns legată de bolile cardiovasculare, diabet și obezitate. Mai mult, prevalența sa este în continuă creștere, pe fondul epidemiei globale de exces ponderal și sedentarism.

Vestea bună este că majoritatea persoanelor cu ficat gras nu vor dezvolta forme severe. Totuși, aproximativ 20–25% dintre pacienți evoluează către inflamație hepatică activă, denumită MASH (Metabolic Dysfunction-Associated Steatohepatitis), iar dintre aceștia o parte dezvoltă fibroză avansată și ciroză.

O boală care nu doare

Una dintre cele mai mari provocări în MASLD este caracterul său „tăcut”. În stadiile incipiente, majoritatea pacienților nu prezintă simptome sau au manifestări nespecifice, precum:

• oboseală;
• disconfort abdominal vag;
• senzație de lipsă de energie.

Din acest motiv, boala este adesea descoperită întâmplător, în urma unor analize de sânge sau a unei ecografii abdominale efectuate pentru alte motive.

Cine ar trebui să fie evaluat?

Ghidurile internaționale nu recomandă screeningul întregii populații, ci identificarea persoanelor cu risc crescut. Printre acestea se numără:

• persoanele cu diabet zaharat tip 2;
• persoanele cu obezitate;
• cei care prezintă sindrom metabolic;
• pacienții cu două sau mai multe factori de risc metabolici;
• persoanele cu valori persistente crescute ale transaminazelor;
• cei la care ecografia a evidențiat steatoză hepatică.

Cum se diagnostichează astăzi MASLD?

Abordarea modernă pune accent pe metode neinvazive. Dacă în trecut biopsia hepatică era considerată standardul de referință, în prezent aceasta este rezervată doar unor situații selectate.

În practica curentă sunt utilizate:

• analize de sânge și scoruri de risc (precum FIB-4);
• elastografia hepatică (FibroScan);
• teste serologice specializate;
• investigații imagistice avansate.

Scopul principal nu este doar confirmarea steatozei, ci identificarea pacienților care au dezvoltat fibroză hepatică semnificativă, deoarece aceștia prezintă cel mai mare risc de complicații.

Tratamentul începe cu stilul de viață

În prezent, modificarea stilului de viață rămâne piatra de temelie a tratamentului MASLD. Scăderea în greutate produce beneficii directe asupra ficatului, iar pierderea unui procent semnificativ din greutatea corporală poate reduce steatoza, inflamația și chiar gradul de fibroză.

Recomandările includ:

• alimentație echilibrată de tip mediteranean;
• reducerea consumului de alimente ultraprocesate;
• activitate fizică regulată;
• controlul diabetului, hipertensiunii și dislipidemiei;
• limitarea consumului de alcool.

O nouă eră terapeutică

După mulți ani în care nu au existat terapii specifice, domeniul MASLD traversează o perioadă de transformare.

Primul medicament aprobat care acționează direct asupra mecanismelor hepatice ale bolii este resmetirom, destinat pacienților cu MASH și fibroză moderată sau avansată fără ciroză. Studiile clinice au demonstrat capacitatea acestuia de a reduce inflamația hepatică și de a îmbunătăți fibroza.

În paralel, medicamentele utilizate pentru tratamentul diabetului și obezității, precum agoniștii receptorului GLP-1 și terapiile duale GLP-1/GIP, au demonstrat efecte promițătoare asupra grăsimii hepatice și inflamației.

Mai multe clase terapeutice inovatoare se află în prezent în studii clinice avansate, ceea ce alimentează speranța că în următorii ani tratamentul MASLD va deveni tot mai personalizat.

Rolul chirurgiei bariatrice

Pentru pacienții cu obezitate severă, chirurgia bariatrică poate reprezenta una dintre cele mai eficiente intervenții terapeutice.

Numeroase studii au arătat că aceasta determină:

• scădere ponderală importantă și durabilă;
• ameliorarea diabetului zaharat;
• reducerea riscului cardiovascular;
• îmbunătățirea steatozei și a inflamației hepatice;
• reducerea mortalității pe termen lung.

O abordare multidisciplinară este esențială

MASLD nu mai este considerată exclusiv o boală hepatică. Managementul optim presupune colaborarea dintre medicul de familie, diabetolog, endocrinolog, cardiolog, nutriționist, specialistul în obezitate și hepatolog.

Această abordare integrată permite identificarea precoce a pacienților cu risc și intervenția înainte de apariția complicațiilor severe.

Mesajul-cheie

MASLD este una dintre cele mai frecvente boli cronice ale prezentului, însă rămâne insuficient diagnosticată. Deși evoluează adesea fără simptome, poate avea consecințe grave asupra sănătății hepatice și cardiovasculare. Vestea bună este că boala poate fi detectată precoce prin metode neinvazive, iar opțiunile terapeutice sunt într-o dezvoltare fără precedent.

Pentru persoanele cu diabet, obezitate, hipertensiune arterială sau alte componente ale sindromului metabolic, evaluarea sănătății ficatului ar trebui să devină parte integrantă a monitorizării medicale de rutină. Detectarea precoce poate face diferența între un ficat sănătos și complicații care apar după ani de evoluție silențioasă.